Cica am terminat prea brusc. Nu-i adevarat.. Doar ca am rontait covrigul de jur imprejurul macului, si acum sa ne infruptam din el...sa-l lasam sa se topeasca incet pe limba, sa-l simtim cum ne invadeaza papilele...ah sinergia gustului!
Iisus este prietenul meu.
Sfarrr.....sfff....
Ah ce putin a durat. Da a meritat.
Dar nu ne putem oprii aici. Prea putin. Mai luam un covrig...Doamne de ce nu-s facuti covrigii cu mai mult mac?Raspunsul este evident..
Normal ca este prietenul meu. E un nume la fel ca oricare altul. Putea sa-l cheme Alexandru, Marian sau Ioana..Este cel pe care il blestem cand ceva nu merge cum trebuie. Atunci ma uraste. Am picat un examen: Iisus ma uraste. Imi rup pantalonii cand cad de pe bicicleta :Iisus ma uraste. El tace malc. E genial! E cel mai bun prieten imaginar pe care un om il poate avea...Asta desigur cat timp esti constient ca este imaginar. Daca ai cazut pe panta schizofreniei de masa numita generic "credinta"(da dragilor credinte false, idei absurde, prieteni imaginari, voci inexistente sunt simptomele schizofreniei) si deja o iei prea in serios gluma cu Iisus....ar trebui sa-ti pui niste semne de intrebare.
Off dar al doilea covrig nu-mi da atat de multa placere ca primul...Sunt nesatisfacut. Nu trebuia sa ma arunc iar in aceasta vesnica polemica. Presimt ca o sa ma scald in trivialitate. Pentru ca ce poate fii mai banal decat sa discuti despre lucruri evident de logice?
Ipso dixit.Ergo sum.
No comments:
Post a Comment