Ura mea tampita

Credeti ca e usor sa fi eu?Credeti ca e usor sa-ti constientizezi in fiecare clipa potentialul si sa nu poti face nimic in privinta lui?Ca esti ratat.Si neputincios. Si te zbati ca un vierme zi de zi, neincetand sa te miri de banalitatea propriilor tale simturi...Sa fi indignat ca esti plat, ca esti fad, ca esti insipid, dar sa nu fi in stare decat de indignare stupida. Sa traiesti doar pentru clipe ca acestea cand stai in pat si inima iti bate intr-un ritm numai al ei :Ratat-Ratat-Ratat-Mori-Ratat-Ratat-Ratat-Mori. Si sa iti ia 15 minute sa te gandesti daca vei avea puterea sa te ridici din pat doar sa-ti scrii gandurile tale undeva, doar sa faci CEVA. Si in sfarsit cu o umila satisfactie sa scrii aceste gadnuri. Ura! Am reusit.
Neincetat sa te roada gandul propriei tale neputinte. Sa visezi lucruri marete. Sa nu indeplinesti nici unul. Si iarasi sa te roada asta. Sa vrei macar sa plangi, dar sa nu poti. Ca e mai comod sa ai mintea goala de ceea-ce-cu-adevarat-conteaza. Sa-ti vina sa-ti dai chiar si un pumn in cap, sa rozi tastatura, sa plangi, sa plangi...dar sa nu faci decat sa-ti inghiti nodul din gat. Si sa astepti sa mai treaca o noapte. Sa o iei de la capat.
Oameni buni eu vreau sa traiesc! Dar in loc de asta nu fac decat sa mor mai mult in fiecare zi. Si sa devin mai patetic. A se vedea acest post.